Continuarea poveștii de la Bisericile de lemn din Șieu și Rozavlea, din 6 și 12 noiembrie.
În luna septembrie a anului 2016 a avut loc lansarea cărții lui Alexandru Filipaşcu, „Enciclopedia Familiilor Nobile Maramureşene de Origine Română” (Editura Eikon, Bucureşti, 2015). În acele zile, Cristian Mareș, prietenul și managerul Editurii Marist, cu care ne-am hărnicit în 2014 și am fondat revista de istorie militară „Tactica și Strategia”, m-a întrebat de știu ceva despre istoria familiei mele, căci uite, apare în carte și „Familia Man de Șieu”. Primind un exemplar de la dânsul, m-am uitat, am citit, nu am recunoscut nimic.
Andrei Pogăciaș, colaborator de frunte la revista noastră, mi-a trimis blazonul, m-a întrebat, îmi percutează ceva memoria ancestrală? Nimic. Blank. Gol. Vid călduț... stai așa... aveam noi un mit în familie cum că am fi avut vreun străbunic ce a fost deputat în Parlamentul Ungariei, dar... Serios?! Ignor cu avânt informația. Sincer, nu mă interesa, era neverosimilă. Au trecut anii. Apoi a apărut Pandemia, ca consecință a acelor zile am realizat Portalul Maramureș și, totodată, am început să studiez la mod exhaustiv istoria Maramureșului (inclusiv, cartea cu același titlu, scrisă tot de Al. Filipașcu, îmi stătea ca biblia pe noptieră), deoarece multe din obiectivele turistice de pe Portal cereau asta.
Prin august 2021 îmi porpun să mă deplasez la Vișeu de Sus, să vizitez obiective, printre care Muzeul Nobilimii Maramureșene, fondat de Ioan Piso, marele tenor român, și Livia Piso, fiica ilustrului istoric Alexandru Filipaşcu, care-și trăgea rădăcinile din vechea familie nobilă de Dolha şi Petrova, atestată prin strămoşul Bogdan de Dolha, liber-baron de la 1405.
Tot la Vișeu, la unchiul meu, dau peste niște extrase matricole de nașteri, căsătorii, sau deces, ale străbunicilor noștri. Printre ele, o matricolă de naștere îmi atrage, ca un magnet, atenția, anume a Anei Berta DAN care a fost căsătorită cu străbunicul Vasile MAN.
Până aici liniște și pace, până citesc cine i-au fost nașii de botez. Bombă neuronică! Magnificul domn Ladislau MIHALCA, vicecomite, și Maria HATFALUDY!
Din acel moment toată ignoranța în materie de istoria familiei mi-a fost scurtcircuitată de bomba neuronică, ajuns acasă redeschid „Enciclopedia familiilor... ” a lui Filipașcu și totul prinde contur. Vasile Man și Ana Dan apar la capitolul dedicat familiei Man de Șieu, laolaltă cu alți iluștri necunoscuți pînă atunci, purtători ai numelui dar, care, precum urma să descopăr în perioada următoare, au făcut parte și au fost făuritori ai istoriei Maramureșului.
„Magnificul” Vasile (Ladislau) MIHALCA (1813 - 1886), vicecomite la 1869
Se naște în anul 1813, la Apșa de Jos, într-o sărăcie lucie. La vârsta de 17 ani este numit secretar comunal. Mintea ageră si hărnicia îl ajută pe tânărul Mihalca, ca după trei ani să fie ales pretor, funcţie în care se află şi în anul 1845, la plasa Viseu.
În timpul revoluţiei de la 1848 participă la actiunea de convingere a românilor din Moisei şi Borşa pentru a se înscrie în armat kossuthistă. A procedat însă după porunca lui Gavrilă Mihalyi, care îndeplinea funcția de comite suprem peste mai multe județe, și al cărui protejat era. Însă neobţinând rezultate şi neparticipnd la nici un fel de lupte este arestat, după înfrângerea revoluției, împreună cu Gavrilă Mihalyi, Iosif Man și Pop Simion Sunt decretați dușmani al poporului de către Imperiul habsburgic și arestați.
Dacă vă întrebați, ce căuta protopopul Pop Simion, deputat dietal la Budapesta, în această conjunctură, ei bine, și acesta era căsătorit tot cu o Man, cu Susana, fiica preotului Ioan Man din Șieu. Nepotul acestuia, marele latifundiar din Vișeu de Sus, Pop Șimon, a fost căsătorit cu Irina Man de Șieu. Deosebită încrengătură! (și am dezbătut deja capitolul acesta).
Gavrilă Mihalyi și Iosif Man sunt condamnați definitiv la 4 ani de închisoare, li se confiscă averile și sunt închişi în cetatea Muncaciului. La 4 ani după eliberare, în 1856, își recapătă averile și revin la drepturile constituționale, iar în scurt timp, în 1860, Iosif Man este ales comitele suprem al Maramureșului, funcție care echivalează cu cea de prefect, astăzi. Acest post l-a deținut timp de 17 ani, prin realegeri, până la moartea sa, la vârsta de 59 de ani. - Aici, începe, cum îmi face plăcere să remarc, începe istoia „romanțată” a Maramureșului.
Vasile MIHALCA a fost implicat în proces alături de Gavrilă Mihalyi, losif Man, Simion Pop, şi condamnat, ispăşind un an şi două luni în închisoare la Casovia (Kosice), pierzându-şi, totodată, averea pe care o adunase în 19 ani de muncă.
Este eliberat la 15 septembrie 1851, când se reîntoarce în comuna natală iar în anul 1856 i se restituie și acestuia averea confiscată. Apoi situaţia se schimbă, din momentul când toți sunt reabilitati. Începe o nouă epocă de ascensiune a lor: Gavrilă Mihalyi este numit membru în locotenenţa domnească (septemvir), losif Man - prefect, loan lurca - subprefect, iar Vasile Mihalca va ajunge primpretor la Viseu, apoi la Sighet şi Cosău. Din anul 1869 până în anul 1886 când moare, îndeplineste funcția de vicecomite (subprefect).
La 1860, în ședința din 13 decembrie a Congregației Comitatului Maramureș, ia naștere întemeierea „Asociațiunii pentru cultura poporului român din Maramureș”, care să fie „azilul limbii, lumina minții și fântâna culturii noastre” - a maramureșenilor (Al. Filipașcu, Alexandru, Istoria Maramureșului, p. 164).
Vasile Mihalca a fost unul dintre întemeietorii „Asociațiunii pentru cultura poporului român din Maramureș” când, la 5 februarie 1861, Adunarea Generală a Asociațiunii a ales următorul comitet de conducere: președinte: prefectul Iosif Man; vicepreședinte: vicarul Mihail Pavel; secretar: Petru Mihalyi; membri: protopopii Simion Pop, Vasile Mihalca (din Vișeu de jos, a nu se confunda cu pretorul Mihalca) și Ștefan Șimon și primpretorii Ion Iurca și Vasile Mihalca, ambii viitori subprefecți.
De aceea, de la începuturile "Asociatiunii pentru cultura poporului român din Maramureş" el este alături de losif Man si de ceilalţi întemeietori ai instituţiei, întâi ca membru în comitet, apoi ca vicepreședinte, iar din 26 august 1875 şi până la moarte, ca preşedinte. Activitatea sa la „Asociațiune" se remarcă prin zelul cu care contribuie şi colectează fonduri pentru întreținerea Preparandiei, inclusiv își ipotechează moşia din Apşa de jos (de altfel, la fel sprijină și Ioan Mihalyi de Apșa, fiul lui Gavrilă, autorul Diplomelor Maramureșene), apoi prezenţa sa în comisia pentru constituirea internatului.
(Sursa: Dr. Mihai Marina, „Maramureşeni: portrete şi medalioane”, Cluj-Napoca, Editura Dragoş Vodă, 1998, pag.160) - IMG 2, jos
Vasile Mihalca a fost căsătorit cu br. Maria Hatfaludy, fiica lui Hatfaludy Șandor (Alexandru), videcomite al Maramureșului la 1862. Au avut un fiu care, însă, va îmbrățișa renegatismul românesc, la fel ca și Șimon Pop, latifundiarul din Vișeu de sus, nepotul protopopului Simion Pop amintit mai sus, sau Petru Mihalyi, nepotul lui Ioan Mihalyi de Apșa.
În cele din urmă, revenind la neamuri. Vasile MAN de Şieu (1865 - 1928), se naşte în familia preotului Gheorghe Man şi a Iulianei, fiica protopopului Alexiu Anderco de Homorod (căsătorit cu Ana Mihalyi de Apşa). A avut șase frați: Ana, Artemiu, Aurel, Gisela, Sofica, și Ștefan. A fost notar cercual în Dragomireşti şi membru al Despărțământului „Iza” al Asocţiaţiunii pentru cultura poporului român.
S-a căsătorit la 23.02.1899 cu Ana Berta, din familia Dan de Apşa, şi au avut ca fiu pe Iosif Vasile Gheorghe Man, care va călca pe urmele tatălui său, ca profesie, şi va deveni notar în Dragomireşti. Drept dovadă, acestuia i se dă numele după Iosif Man, comitele Maramureșului de la 1860, care a fost văr cu străbunicul nostru, Petru.
Vezi și:
„La Biserica de lemn din Șieu”. Familia Man de Șieu, p. I
https://portal-maramures.blogspot.com/2023/10/despre-un-monument-de-marmura-de-langa.html
„La Biserica de lemn din Rozavlea”. Familia Man de Șieu, p. II