La Biserica de lemn din Rozavlea. Familia Man de Șieu, p. II

 

Continuarea seriilor de povești de la Bisericile de lemn din Șieu și Dragomirești.

Pe drumul de întoarcere de la Vișeul de Sus am oprit la Biserica de lemn din Rozavlea (1717), deoarece vărul meu îmi semnalase un mormânt care prezenta importanță pentru cercetările mele actuale. Și anume al lui Iurca Mihai (notar, 1875-1939) ce a fost căsătorit cu Ileana, născută Dan de Apșa. - IMG. 2

 

Biserica de lemn din Rozavlea - Mormânt Iurca Ioan

Cei doi au avut ca fiu pe Ioan Iurca (1902-1959), a cărui matricolă de naștere se află în posesia mea. - IMG. 6. Acesta a fost căsătorit cu profesoara Augusta David. Neavând urmași au lăsat o parte din avere bunicului (au fost verișori) pomenit în postarea anterioară, cu Biserica de lemn din Șieu.

Matricola de naștere a doctorului Ioan Iurca cas Ileana Dan, Rozavlea

Ioan Iurca este amintit în lucrarea monografică Rozavlea din „Ţara Maramureşului”, autori Gheorghe Caia, Daniela Caia, (2002), la Capitolul VI - Oameni de seamă ai localității, p. 115: „Unul dintre cei mai reputați medici ai vremii era doctorul Iurca Ioan care a refuzat un post universitar pentru a se dedica îngrijirii rozovlenilor.” Mai precis, i s-a oferit un post de catedră la Facultatea de Medicină din Cluj-Napoca dar l-a refuzat, preferând să-și ajute semenii în postura sa de doctor de circumscripție, nefiind foarte mulți doctori la acea perioadă în Maramureș.

 

 „Prefecții Maramureșului (1919-2019)”, Editura Valea Verde, Sighet 2019

Dan Ileană, soția notarlui Ioan Iurca, a fost soră cu străbunica noastră Ana Berta Dan (căs. Vasile Man) și cu Gheorghe Dan (căs. Kinksey Anna), prefectul Maramureșului la 1927. Aici trebuie să fac o observație. În cartea „Prefecții Maramureșului (1919-2019)”, apărută la Editura Valea Verde, Sighet 2019, mama acestora s-a numit Tacáks și nu Sakács, cum apare la capitolul dedicat acestuia.

Gheorghe Dan s-a născut tot în Rozavlea, la 23 septembrie 1877, în familia lui Ioan Dan de Apșa, notar local, și al Anei Takács. A fost ales notar principal al județului Maramureș la reorganizarea administrației de la 1919. În această calitate, a fost implicat în organizarea alegerilor pentru Parlamentul României din 1919. În perioada 1922 - 1934 a ocupat funcția de subprefect, iar în anul 1927 a fost ales prefect al județului Maramureșului. A murit la 1947. Mormântul acestuia l-am descoperit la Cimitirul central din Sighet, în luna iulie.

 

Rozavlea din „Țara Maramureșului”, autori Gheorghe Caia, Daniela Caia – Cluj Napoca, 2002

Cartea Rozavlea din „Țara Maramureșului", autori Gheorghe Caia, Daniela Caia, – Cluj Napoca, 2002, menționez că este prima monografie realizată în cadrul programului „Monografii ale localităţilor din Maramureş”, program iniţiat de Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” din Baia Mare. - IMG 5

Capitolele, specifice unei monografii, descriu: cadrul fizico-geografic al comunei (clima, solul, flora, fauna), istoricul locului amintind atestarea documentară, etimologia numelui şi legenda localităţii Rozavlea, date statistice privind populaţia, toponimia, numele de familie, particularităţile graiului, s.a. - mai multe detalii pe site-ul bibliotecii județene: https://www.bibliotecamm.ro/recomandari/rozavlea-din-tara-maramuresului-de-gheorghe-caia-daniela-caia/

 

În sec. al XIV-lea, localitatea Rozavlea a făcut parte din satele stăpânite înainte de 1353 de Bogdan Vodă, după partajul cu Iuga, fratele său, și voievod al Maramureșului la 1342.

La 1355 locația este consemnată în „Diplomele Maramureșene” ca și capitală voievodală când voievod de Maramureş era Ioan, fiul lui Iuga (Villa Iohanis Woyvode - “Curtea voievodului Ioan”), la fel, precum Cuhea a fost capitala voievodală a lui Bogdan.

Arbore genealogic parțial Iurca de Călinești - Dan de Apșa - Man de Șieu

Revenind la familia Iurca din Rozavlea, aceasta face parte din vechea familie Iurca de Călinești, atestată cu diplomă nobiliară la 1569, strămoșul ei fiind Sandrin, fiul cneazului Locovoi de Cosău, pomenit la 1360. - Arbore genealogic parțial: Iurca - Dan - Man în IMG. 9 (căci e interesant și, totodată, amuzant de observat cum se încuscreau familiile în trecut, mai ales pentru a-și păstra  avuția și poziția socială!)

 

„Regina Nopții”, de Vasile Mîrza, (ed. III, Grinta, 2021)

Și o ultima notă. Ioan Mârza, actualul primar din Rozavlea dar și un cunoscut autor de cărți, a fost prezent anul trecut la Biblioteca Județeană, prilej să obțin una dintre cele mai superbe cărți scrise de dânsul „Regina Nopții” (ed. III, Grinta, 2021) - IMG 10.

Atenție, colegi masteranzi de la Studii Culturale - Etnoturism, căci este vorba de „Fata Pădurii”!

Scriitorul își imaginează niște trăiri deosebite alături de această ființă aparțînând altei lumi: „Ceea ce are mai periculos o femeie, privirea, Roză (numele enigmaticului personaj feminin), o folosi cu atâta abilitate încât reuși să mă dezintegreze in mii de atomi și apoi să mă recompună într-o compactă statuetă a beatitudinii. (...) În timp ce oamenii se căsăpesc între ei, mai bine ar compune ode mareței iubiri. Ea e puterea și semnificația lumii, fără ea nu merită să trăim.” Citiți cartea, v-o recomand, acțiunea acesteia se petrece în locurile dimprejurul localității Rozavlea.