Cimitirul Central din Sighet - Muzeu sacru și Pantheon al înaintașilor Maramureșului


Sighetu Marmației are câteva cimitire celebre: al Eroilor/ Săracilor, aflat sub tutela Memorialului rezistenței, cimitirul evreilor, al armatei roșii, etc.

Însă Cimitirul Central, aflat pe strada Rodnei, poate fi comparat cu un Cimitir Bellu al Bucureștiului, este cu adevărat un muzeu sacru, în aer liber, al înaintașilor istoriei noastre, de la Pantheonul membrilor Asociațiunii pentru cultura poporului român din Maramureș și până la Făuritorii Marii Uniri de la 1919!

Enumăr câteva dintre ele:

Pr. Simion Balea de Săpânța (1863-1938), membru al Asociațiunii, Președinte al CNR Cercului Teceu, membru al Marelui Sfat Național Român, ales la Marea Unire de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, fost deputat și senator de Maramureș.

Pr. Tit Bud (1846 – 1917), vicarul cărturar al Maramureșului (din 1887), vicepreședinte al Asociațiunii și al Astrei, despărțământul Maramureș.

Dr. Titu Doroș (1879-1934), membru al Consiliului Național Român din Maramureș la 1918, fondator și redactor al ziarului „Sfatul”, prima gazetă românească din Maramureș apărută la 1918, și prefect al județului Maramureș (1926-1927). Mama sa, Rozalia, a fost sora vicarului gr.-cat. Tit Bud.

Dr. Paul Cziple (1877-1931), a fost al doilea primar al orașului Sighetu Marmației după Marea Unire de la 1 decembrie 1918, fratele mai mic, Vasile, a ocupat funcția de arhivar al județului, după instalarea administrației românești în Maramureș.

Dr. Ilie Chindriș, prim-procuror al Județului Maramureș la 1919, rudă cu Vasile Chindriș, președinte al CNR Maramureș la 1918.

Familia Coman, ing. silvic Artur Coman, marele savant maramureșean, și fratele său Gheorghe, director la Direcția Financiară, după reorganizarea administrativă a Maramureșului la 1919.

Membri ai familiei Mihalyi de Apșa, ilustra familie a Maramureșului, despre care s-au scris pagini de istorie. Placa funerară cu Ioan Mihalyi de Apșa, luminosul nostru cărturar patriot, autorul Diplomelor Maramureșene, membru corespondent al Academiei Române.

Pr. Darie Vlad (1879 - 1958), născut în Petrova, protopop al Sighetului, organizator și președinte ad-hoc al CNR Petrova la 1918, neînfricat apărător al drepturilor românilor, condamnat la moarte de hortiști, salvat de intervenția ep. Vasile Hossu. Preotul-luptător, un fel de "Popa Lupu din Borșa", cum îl caracterizează Ioan Alexandru Pruncu, în cartea sa "Maramureșul, ziare și ziariști, de la începuturi și până la 1945" - despre acest neînfricat luptător, într-o postare viitoare!

Între mormintele lui Darie Vlad și a familiei Mihalyi se află mormântul lui Mihai Dăncuș (1942 – 2020), director al Muzeului Maramureșean din Sighetu Marmației, timp de aproape 35 de ani.

Pr. Emil Fucec (1886 – 1980), președinte al Consiliului Național Român, cercul Sârbi, deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. A scris una dintre puținele relatări ale participanților maramureșeni de la Marea Unire. A fost căsătorit cu Ana, fiica preotului Petre Bârlea din Berbești care, la fel, a fost ales cu credențional la Marea Unire.

Dr. Sigismund Pop, participant la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. În perioada interbelică, a fost medicul șef al județului Maramureș.

Dr. Alexandru Lazăr – judecător, preşedinte al Tribunalului Sighetul Marmaţiei, unchiul lui Ilie Lazăr

S-a născut în localitatea Apşa de Mijloc la 1863, fiind fiul preotului Vasile Lazăr şi al Anisiei. Fratele său, Andrei Lazăr a fost tatăl lui Ilie Lazăr. A fost căsătorit cu baroneasa Margareta Stoica.

Anterior Marii Uniri, a ocupat funcția de judecător al Judecătoriei Regale de Plasă Sighet. În aprilie 1919, primul prefect al județului Maramureș, Vasile Chiroiu, recomanda stăruitor ca dl. judecător Alexandru Lazăr să fie numit la preşedenția tribunalului Sighet.

Simon Hollósy (1857 - 1918), născut la Sighet, a fost unul dintre cei mai importanți pictori maghiari, membru fondator al Școlii de pictură băimărene.

Și nu în ultimul rând, mormântul lui DAN György, alișpan (prefect)! De fapt, printre primele morminte descoperite pe Aleea principală, motiv pentru care am pierdut noțiunea timpului și am început să cercetez cu o atenție și o curiozitate efervescentă mormintele și pietrele funerare, descoperind personalități ilustre maramureșene. Așadar.

Dr. Gheorghe Dan (1877 - 1947), fost prefect al Maramureșului în 1937, din familia DAN de Apșa, despre care am scris în ultima vreme. A fost ales notar principal al județului Maramureș, la reorganizarea administrației de la 1919. În această calitate, a fost implicat în organizarea alegerilor pentru Parlamentul României din 1919, în perioada 1922 - 1934 a ocupat funcția de subprefect, iar în anul 1927 a fost ales prefect al Maramureșului. Despre Gheorghe Dan am aflat recent. Am avut surpriza în acest an să aflu, în cercetările asupra familiei, că a fost frate cu Ana Berta DAN, soția străbunicului Vasile Man, fiul preotului Gheorghe Man, care s-a căsătorit cu Iuliana, una dintre fiicele protopopului Alexiu Anderco de Homorod. 

Un mare ajutor în descoperirea unor morminte l-am primit de la Vasile, administratorul Cimitirului central din Sighet, care m-a observat cum patrulam și studiam pietrele funerare. Când m-a întrebat ce caut, mai exact, i-am spus că nu găsesc mormântul lui Darie Vlad, fost protopop al Sighetului. Mi-a zâmbit și mi-a indicat un mormânt, lângă cel al lui Mihai Dăncuș și Mihalyi de Apșa. Înscrisul de pe piatra funerară era ascuns de o tufă imensă de plantă ornamentală, deci nici o șansă să-l fi descoperit de unul singur.

Un alt aspect care m-a nemulțumit este lipsa unui pantheon în incinta cimitirului, precum și absența unei hărți, măcar aproximative, ce ar indica locurile de veci ale înaintașilor noștri ce au scris file de istorie în Maramureș. În orașul Sighet s-au realizat zeci de proiecte de succes, s-au reabilitat clădiri și s-au reamenajat spații, așa că inclin să cred că administrația localității, împreună cu instituțiile culturale, vor remedia această problemă într-un viitor apropiat. Altfel, în cele din urmă și pentru posteritate, memoria personalităților noastre maramureșene va fi tratată cu tot mai multă neglijență și indiferență.